Alegerile din Republica Moldova

Sincer sa fiu nu-mi place titlul...As fi preferat "Statisticile alegerilor din Romania pe regiuni-situatia din Basarabia"...Pe scurt: am vazut parerea unui analist politic si mi s-a lamurit destul de bine situatia.Ce spunea dansul ( nu i-am retinut numele) si mi s-a parut genial (nu cred ca exagerez):in Republica Moldova nu exista o alternativa reala de stanga la Partidul Comunist.Lumea de acolo voteaza mai mult etnic decat ideologic:filorusii cu partidul comunist si filoromanii cu dreapta.Nu mai insist asupra duplicitatii comunistilor (printre cei mai avuti cetateni sub masca unei ideologii a egalitatii sociale) sau a parerilor proprii ( aproape mereu am votat dreapta) ideea e ca Moldova are nevoie de un partid de stanga ( gen PSD-ironia sortii dau PSD-ul caexemplu !) cu o viziune proeuropeana.

Hamburgerii şi... sfinţenia

Am auzit următoarea 'descoperire' : un hamburger se poate 'mumifica' datorită chimicalelor din compoziţie.In consecinţa şi consumatorii de asemenea produse nu s-ar descompune după moarte.Câtă diferenţă însă íntre această 'nedescompunere' şi neputrezirea sfinţilor (semn al Harului lui Dumnezeu)! Ca între mumia lui Lenin şi moaştele Sfântului Nicolae...

Cimitirul vesel

De Inviere am fost la tara.Sarbatoarea Pastelui  (Pastilor) depinde in primul rand de fiecare dintre noi, de cum o simte fiecare si mai apoi de locul unde o sarbatorim ( la ce biserica) .Pastele la tara, in locurile natale, poate avea insa o semnificatie deosebita, dat fiind amintirile copilariei si apropierea celor dragi, prezenti sau trecuti la Domnul.Este un obicei ca, dupa ce se ia Lumina, fiecare sa mearga cu aceasta la cimitir si apoi acasa.Unii merg direct acasa, altii mai stau la Sfanta Liturghie.Tatal meu (ceva mai in varsta si cu o vedere ceva mai slabita) ne-a povestit cum a plecat de la biserica la cimitir si, pe intunericul luminat doar de lumanari a urmat cativa calatori din fata sa pana cand, crezand ca a ajuns la cimitir, a fost oprit cu cuvintele "Dumneata ce cauti aici ? Aici nu e cimitir, aici locuim noi !" -urmase grupul de oameni oameni pana ce acesta ajunsese acasa.Hristos a inviat ! Cred ca daca am spune aceasta cu credinta, nu formal, Dumnezeu ar scula mortii pentru credinta noastra.Bine ar fi sa inviem si noi in Hristos, spre fapte bune si bunatate si sa nu mai trezim  patimile si rautatile.

O noua pagina

Astazi incep o noua pagina, "Caietele mele", bazata pe ce s-a adunat in cateva caiete cu schite si incercari, pentru ca acele caiete se pot pierde sau deteriora.Pagina poate fi vizualizata tot in stanga jos.

Scrisoare catre mama

   De curand am citit o carte a unui parinte, Paisie, care spune ca o despartire de cineva drag poate fi privita ca o plecare a aceluia intr-o tara straina, pentru o perioada.
   Astazi era ziua ta,ziua nasterii tale;intre timp s-a schimbat,a devenit 13 mai, ziua trecerii la Domnul.Nu stiu exact cum sta treaba dincolo, daca Domnul iti da voie sa citesti aceste randuri, poate ca sunt cam triste si sper ca tie ti s-au iertat toate ce "ca un om ai gresit" si esti acolo "unde nu este nici intristare nici suspin"In fiecare an iti trimiteam o scrisoare, in care te felicitam uneori poate mai formal decat mi-as fi dorit, alteori, mai inspirat, incropeam vreo cateva versuri stiind ca, citindu-le, sigur ma laudai dupa....Cand eram mai mic iti aduceam toporasi.Era un loc in drumul de la venirea catre scoala unde gaseam multi.Ce frumos miroseau toporasii...Si ghioceii din curtea bunicii din care luam "ca sa trec pe sub masa".Nu cred ca e o simpla coincidenta ca anul acesta fosta ta zi de nastere e in Vinerea Mare.In 1991 a venit in Romania un fragment din Sfanta Cruce a Mantuitorului ( cel mai mare) de la Manastirea Xiropotamu.Am de atunci o sticla cu apa sfintita cu acest fragment.Pe 13 mai anul trecut, dupa sase luni de perfuzii,cand am venit in vizita la salon,infirmiera de serviciu a spus ca nu mai au unde sa aplice perfuziile.Eu incercam sa ma agat de sectiunea de fir de care mai atarnau sperantele...venisem cu un nou medicament si singura modalitate de a-l administra era cu seringa fara ac, pe gura.Si mai venisem cu sticlute cu ulei de la Sfantul Maslu.Fara exagerare, erau cam zece;si cu lumanari care se aprinsesera de la Sfantul Mormant de la Sfanta Lumina.I-am dat cu siringa si apa sfintita cu Sfanta Cruce.Cred Doamne, ca Tu, pe Cruce, ai simtit si durerea mamei mele si a mea.Cred ca o vei invia pe mama, pentru ca Tu ai inviat si Tu esti in mama,prin Sfanta Impartasanie, prin untdelemnul sfintit,prin apa sfintita, prin Agheasma Mare si nu numai.Nu stiu cand, dar e doar o problema de timp.La Tine totul e posibil.Am si acum cateva versuri:"Mi-e dor de tine mama,Mi-e tare dor de tine,Si-abia acum iau seama,Si tare greu imi vine".Si totusi :"Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".As putea zice ca esti egoist Doamne.Dar chiar esti egoist ! Dar esti singurul care are dreptul sa fie egoist;pentru ca Tu esti egoist in felul Tau.Si egoismul Tau nu e ca egoismul nostru.Tu esti Iubirea si Sursa ei si ne scoti din ale noaste, si din iubirea noastra finita si ne conectezi la iubirea Ta infinita, ca apoi sa avem ce sa daruim.E Vinerea Mare.

Povestiri din tren (3)-inscriptii contemporane

Domne mare e amorul asta ! Ia mintile la oameni, ii zapaceste, ii face sa scrie poezii nici ei nu mai stiu pe unde...Am citit urmatoarele stihuri  pe o canapea de tren :
You are a song written by the hands of God that's why you bring happiness and love in my heart...I love you so much!ALEX+Miezzulets
As vrea sa te ating, dar nu esti langa mine;as vrea sa te sarut, dar esti departe de mine;as vrea sa te iubesc dar o fac deja...si ce ramane sa-ti spun e ca mi-e dor de tine...Te iubesc...Miezzulets
Mai era si un al treilea stih dar,dand dovada de o totala ignoranta  fata de valorile folclorului contemporan, o domnisoara studenta s-a asezat cu fundul pe ...el, si-a scos cursurile si s-a pus cu ..."burta pe carte ".

Razboaiele lui Brancoveanu cu turcii ?

Am avut cateva zile in urma o discutie cu cineva care a spus la un moment dat ca si Constantin Brancoveanu a avut razboaie cu turcii.Eu stiam ca nu a avut razboaie cu turcii ci ca si-a pastrat tronul mai ales cu abilitatile sale diplomatice,folosirea din belsug a aurului fiind una din acestea (fiind cunoscut si ca printul aurului ).Partenerul meu de discutie parea insa foarte sigur pe ce zicea, ba mi-a mai zis  si ca "nu stiu istorie".Intr-adevar, nu ma consider tare la istorie, dar macar caut sa ma informez despre adevarul istoric, nu sa ma ghidez dupa anumite sabloane de gandire, de obicei gata confectionate de altii.Care este adevarul istoric in acest caz ? Citez de pe http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5163797-constantin-brancoveanu-voievod-martir-si-sfant:
"Izbucnirea razboiului dintre rusi si turci in 1711 avea sa puna capat linistii. Armata ruseasca condusa de catre nimeni altul decat tarul Petru cel Mare a ajuns pana in Moldova, unde domnul Dimitrie Cantemir li se alatura imediat. A venit randul lui Brancoveanu sa decida de partea cui va fi. In acelasi spirit echilibrat si prevazator, Brancoveanu pune in balanta sortii de izbanda a fiecarei parti. Alege si de aceasta data prudenta si isi aseaza tabara intr-un punct strategic, care ii permitea "sa pazeasca tara fara primejdie, de catre amandoua partile, adica si de catre turci si de catre muscali", dupa cum mentioneaza cronica. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, nici macar prevederea extrema a lui Brancoveanu nu a putut anticipa comportamentul boierilor sai. Asa se face ca spatarul Toma Cantacuzino, ruda de-a lui Brancoveanu, decide sa actioneze dupa bunul plac, decizie ce l-a costat pe domnitorul roman viata sa si a celor patru feciori ai sai.Toma Cantacuzino trece cu o parte din calarime la rusi, in incercare de a-i ajuta sa cucereasca Braila, neglijand astfel indicatiile domnului sau. Rusii au castigat doar o batalie, nu si razboiul. In final, au fost bucurosi sa cada la pace cu turcii, insa acestia din urma au inceput sa il banuiasca pe domnitorul roman de tradare. "
       Acesta e singurul episod in care Brancoveanu poate fi banuit (pe nedrept ) ca a participat la un razboi contra turcilor, deci nu putem vorbi de "razboaiele lui Brancoveanu cu turcii ".Asadar cine nu stie istorie ? A sustine cu tarie un neadevar consider a fi o rastignire a adevarului.Personal sunt de acord cu rastignirea adevarului, dar numai urmata de invierea sa (iesirea adevarului la iveala).Altfel nu mai e jertfa.

La moastele sfintei Ecaterina

Era in 2006,la biserica Sfintii Petru si Pavel din Regie.Cateva zile, in fiecare an,moastele sfintei sunt aduse in aceasta biserica, in jurul datei de praznuire (25 noiembrie).Am fost si le-am vazut si am vrut sa raman cu o amintire.Am cerut aprobarea de filmare si s-a potrivit ca tocmai atunci incepea sa sune ora exacta la orologiul din biserica.Ce interesant orologiul din biserica! Chiar daca la prima vedere pare ca poate tulbura linistea,el,prin sunetele sale de o anumita tonalitate,parca amplifica atmosfera de evlavie si pace.Intre timp, la o alta biserica din Bucuresti, Sfanta Ecaterina de la Facultatea de Teologie, au fost aduse particele din moastele sfintei si sunt expuse spre inchinare zilnic.In imagini se vede si la un moment dat o copie dupa inelul primit de sfanta Ecaterina.Am intrebat unde este originalul.La mana ei !Mai multe despre inelul de la mana sfintei Ecaterina aflati citind viata sfintei.

Povestiri din tren (2)

O mica secventa din trenul spre Predeal, din 2006.Distractiv ca la un moment dat stapana celui mic ii spune acestuia sa il lase in pace pe cel mare (!).

primul banc cu dacia duster

“Doi nemti discuta intr-un showroom:

- Ce-i asta, Dacia Duster?

- Duster…da

- Romaneasca, nu?

- Da, romaneasca..

- Buna, nu? Garda inalta, cauciucuri groase…

- Mda..

- Ma, ce ti-e si cu romanii astia…ar face orice numai sa nu-si repare drumurile”

Brancusi cenzurat !

Poate altii stiau mai demult, eu acum am aflat ceea ce simteam mai demult :Constantin Brancusi a dat alte nume operelor sale si aceste nume au fost schimbate de comunisti.Mai jos un articol interesant.Sursa http://hamangia.ro/
BRANCUSI CENZURAT!

de Liviu Popp - postat 19 Apr 2008



Dragii mei, iata ce mi-a scris un prieten de-al nostru si consider ca e bine sa va comunic aceste lucruri importante.

Doamna M, este o problema mai grava cu Brancusi. Am aflat de la un doctor de aici, care acum este mort, a murit in 1999, el locuind lânga Târgul Jiu. Parintii sai au fost directori la scolile din Tg. Jiu cea de baieti si cea de fete. Tatal sau, Matei Stoicoiu, a cumparat o casa chiar în oras, pentru a fi aproape de scoala.
Într-o vara, când se plimba prin parcul de la Târgul Jiu, l-a întâlnit pe Brâncusi prin parc. Ei se cunosteau de la clasele primare. L-a întrebat de ce a venit, iar el i-a spus ca vrea sa cerceteze locul prin parc, unde sa amplaseze niste monumente, care au fost comandate în memoria eroilor din primul razboi mondial. Apoi Matei i-a spus ca o sa-i faca cunostiinta cu fiul sau, doctorul de care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel ca atunci când Traian la cunoscut pe Brâncusi, a ramas impresionat. Traian era suparat atunci când îmi povestea de comunisti, ca au schimbat adevaratele nume ale operelor brâncusiene, anume: “Coloana infinitului” din “Coloana sacrificiului infinit” – dat de eroii nostrii. Pe de alta parte daca numarati modulele (de fapt sunt sicrie – ale sacrificiului infinit ) din care este alcatuita coloana, veti obtine un numar care reprezinta anul când a fost primul razboi mondial si termina cu o jumatate din modul, adica reprezinta jumatatea anului respectiv, jertfa continua a neamului românesc.
Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brâncusi, este o masa înconjurata de 12 scaune. Deci nu “Masa tacerii”, ci “Masa apostolilor neamului”, iar în mijloc s-ar afla însusi Iisus Hristos.
Al treilea monument arata ca o poarta, dar nici pe departe nu este asa ceva. Deci nu se numeste “Poarta sarutului” caci nu are legatura cu memoria eroilor, ci “Monumentul Intregirii neamului”, deoarece fiecare stâlp este alcatuit din 4 stâlpi uniti sus cu o grinda. Sarutul mai înseamna si unitate. Deci acestea reprezinta 8 regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame – România.

Povestiri din tren

Cred ca s-ar putea scrie carti intregi numai cu ce povesteste lumea in tren.Am facut patru ani naveta, cand eram in liceu, si multe am mai auzit, desi lumea se ferea sa vorbeasca orice ( era inainte de '89).Desigur, tipul trenului (personal,accelerat, rapid, etc ) isi pune amprenta si asupra stilului literar folosit de calatori.Astfel, in personal povestile sunt mai neaose, mai populare, pe cand in accelerate si celelalte stilul academic are mai multe sanse.Dar si invers se intampla:stilul literar folosit de calatori isi poate pune amprenta ( la propriu )asupra trenului si chiar a vitezei sale de deplasare !Astfel, daca un calator adopta un limbaj cu trimiteri mai multe la origini sau la alte organe, riscul de canapele jupuite, sau pereti scorojiti creste direct proportional cu densitatea acestor expresii si debitul verbal, iar riscul de a trage semnalul de alarma doar pentru a cobori la "punct fix" deasemenea !Chiar daca sarbatorle de iarna s-au incheiat demult, in personal ele par ca se prelungesc tot anul dar intr-un fel putin distorsionat :de sarbatori finii vin pe la nasi,eventual ii si colinda, dar in personal "nasul" vine pe la "fini" ( si are o multime ) si nici nu mai trebuie sa cante nimic, caci acestia il si "omenesc" cu ceva maruntis.La un moment dat parca, cu biletul meu dus-intors,ma simteam stingher in aceasta lume cu atat de multe "legaturi duhovnicesti".La un moment dat a intrat in compartiment un grup din care un baiat trecut prin viata se distingea prin dexteritatea cu care putea vorbi si manca seminte in acelasi timp.Precizia aruncarii la cosul de gunoi era insa dezastruoasa.Mai exact zero.Cu un gest discret am ridicat capacul la micul cos de gunoi, doar, doar o observa.Cred ca a observat dar, desi nu parea sa aibe defecte de vedere, precizia a ramas tot nula.Desigur insa, tipul a reusit sa iasa in evidenta .Halal evidenta !Am mai aflat povestea adevarata a unui om care, in armata, cu multi ani in urma, fusese lovit cu copita de calul pe care voia sa-l inhame la sareta cu care cara paine.Il lasase aproape paralizat,cu urmele copitei pe trup pentru tot restul vietii.Calul avusese un sfarsit tragic:ceva timp dupa aceasta intamplare a fost curentat de un fir de tensiune cazut.Adica mai dupa normele UE de azi fusese asomat, e drept fara intentie.Intr-o gara, pe o linie moarta, era garat un vagon de tren ce fusese incendiat, pesemne de la un scurtcircuit.Norocul a fost ca era ultimul si a putut fi detasat de celelalte vagoane.In ce chip fusese distrus! Nu mai avea nici geamuri ( se topisera de la caldura ) si era curbat la mijloc intocmai ca si calul de mai devreme.Pe campuri cate un iepure, speriat de fiara de otel, se lupta fugind prin zapada;intr-un palc de copaci am vazut pentru cateva clipe si un grup de caprioare.Cu imaginea acestora vreau sa raman in minte.

Ispita judecarii aproapelui

Sambata dimineata trebuia sa ma duc la o slujba de parastas.Sun de vineri seara pe preot si imi spune ca dimineata la opt-opt si zece minute sa fiu prezent la biserica.Ajung pe la opt fara cinci,preotul cu care vorbisem nu ajunsese, era doar colegul sau.Imi gasesc loc, aprind lumanari,dau o lista cu cei adormiti, mai vorbesc cu ceva cunostinte, abia aproape pe la opt si jumatate apare si celalalt preot;intre timp aflasem ca slujba incepe la opt si jumatate. Cand apare il salut destul de cordial (ma cunoaste) dar in sinea mea incearca sa-si faca loc un gand " bine parinte, pe mine ma pui sa vin la opt si dumneata ajungi la opt si jumatate ?" Apoi,ma gandesc :"De ce sa-l judec, stiu eu ce treaba a avut ? Si-apoi daca am venit mai devreme m-am putut pregati mai bine pentru rugaciune !" M-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea intelepciunea cea nestricacioasa si cred ca mi-a dat.

Istoria unui acatist;comentarii

Daca va uitati in partea din stanga jos a paginii de pornire a blogului, veti vedea o pagina numita "Acatistul Sfantului si dreptului Iosif".Eu sunt "parintele" acestui acatist.A fost scris in anul 2000, cu binecuvantarea si corecturile actualului PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.Atunci Preasfintia Sa era staretul manastirii Radu-Voda. De asemenea a fost scris cu binecuvantarea parintelui Adrian Fageteanu, in acea vreme la Manastirea Sfantul Antim.Am avut multa vreme in minte rugaciunea "da-mi Doamne in aceasta zi ca ocrotitor pe dreptul Iosif", rugaciune inspirata din cartea "Razboiul nevazut", a sfantului Nicodim Aghioritul.Apoi mi-a venit in minte textul primului condac, cu care am umblat multe zile in gand.Aveam si am o sincera evlavie catre Dreptul Iosif, pe care il consider un ajutor de mult folos in viata aceasta plina de ispite si nevoi.Desi sunt inginer am lucrat o vreme ,cand ramasesem fara slujba, intr-un atelier da tamplarie.Imi era de mare folos Dreptul Iosif.Patronul era foarte priceput si credincios, lucrase si in Israel si facea, printe altele, si troite sau scaune patriarhale.Imi aduc aminte ca salariul era destul de mic ba chiar zicea ca noi (lucratorii ) ar trebui sa-l platim ca ne invata meserie.Intr-un fel avea dreptate, caci cu ce am invatat acolo si cu ajutorul Dreptului Iosif mi-am facut singur aproape toata mobila din casa.Ca sa ma laud putin, tot pentru Dreptul Iosif, am facut si pentru altii (printre care trei mese pliante, dintre care una "promotie" pentru un preot si un pat suprapus -cu bani dintr-o sponsorizare- pentru o familie cu multi copii).Dar sa revin la acatist.Desi mi s-a parut si mie o indrazneala ca eu, ca mirean, sa scriu un acatist, am inceput sa scriu cateva pagini, manat de evlavia pe care o aveam la Dreptul Iosif si de faptul ca nu gasisem un acatist ortodox referitor la acest subiect.Se stie ca Sfantul si Dreptul Iosif e la mare evlavie printre catolici in special.La noi, parca pentru a fi feriti de imaginea unei apropieri de catolici e mai putin popularizat ( ca sa zic asa) spun eu pe nedrept, dat fiind ajutorul foarte mare pe care poate sa-l dea, datorita trecerii pe care o are la Domnul Hristos.Sa revin din nou la acatist (scuze pentru paranteze).Lucram la atelierul de icoane al ASCOR ( al carui presedinte am fost in 1991-1992-al doilea presedinte), cu atelierul vecin cu al staretului manastirii Radu-Voda.Mi-am luat inima in dinti si i-am prezentat manuscrisele de pana atunci (incepusem cu condacul intai si rugaciunea de sfarsit ).Spre bucuria mea am fost incurajat!Apoi am indraznit sa-i cer si binecuvantare si m-a trimis la un parinte la Manastirea Cernica (ce scrisese multe acatiste acceptate de Biserica) pentru sfaturi.Asa au mai aparut cateva icoase si condace.Ca sa nu scriu prostii am inceput sa citesc din ce au scris Sfintii despre Dreptul Iosif si multe parti din acatist sunt de fapt ziceri ale unor sfinti( in special Sfantul Ioan Gura de Aur, dar si Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Nicodim Aghioriul).Apoi i-am cerut binecuvantare si duhovnicului meu de atunci (parintele Adrian Fageteanu de la manastirea Sfantul Antim ).Cand ma lasa inspiratia ma rugam Paraclisul Maicii Domnului.Acum cateva lamuriri:in icosul al doilea, la al 11-lea "Bucura-te", initial am scris "Bucura-te, parinte dupa trup al lui Hristos".Aceasta nu ca dreptul Iosif ar fi fost parintele lui Hristos din pofta trupeasca ci pentru ca face parte din genealogia Mantuitorului prezentata la inceputul evangheliei dupa Matei.Dealtfel, Duminica dinaintea Nasterii Domnului se cheama "a Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului".Lucrul mi s-a parut destul de clar, mai ales ca in alta parte (icosul al 7-lea ) scrie "Bucură-te, că nu te-ai atins nici măcar în gând de floarea fecioriei ei".Totusi, pentru a nu crea neintelegeri, am schimbat in "Bucură-te, ca evanghelistul te-a socotit intre Sfintii Parinti dupa trup ai lui Hristos".A doua modificare este in textul rugaciunii de sfarsit.Acolo, in loc de "Dumnezeu iubeste atât de mult pe ceilalti Sfinti, căci au fost supusi si cu respect fată de El" am pus "Dumnezeu iubeste atât de mult pe ceilalti Sfinti, căci au fost supusi si cuviinciosi fată de El".Termenul "respect" era din traducerea romaneasca a cartii "Razboiul nevazut".Nici mie nu mi s-a parut ca suna prea ortodox dar nu aveam alt termen in minte.Abia peste cativa ani mi-a venit inspiratia pentru termenul potrivit.Cu aceste modificari, textul de fata poate fi considerat o a doua editie a acatistului. Textul este liber pentru a fi publicat,il consider un dar modest oferit Bisericii.Dealtfel a si fost publicat,chiar eu cumparand o carticica cu el.Multumesc inca odata lui Dumnezeu si oamenilor prin care El a lucrat si care m-au ajutat sub orice forma, stiut sau nestiut.

Dezlegare la peste ?

Suntem in Saptamana alba.E dezlegare la peste toata saptamana sau doar miercuri si vineri, cum scrie in calendar ? Asa auzisem la slujba de duminica, ca e doar miercuri si vineri.Am intrebat duhovnicul si mi-a spus ca automat e si in celelalte zile din saptamana, asa cum stiam si eu.Deci nu tot ce se spune in biserica trebuie luat de bun, mai trebuie sa cercetam.

Primul pick-up electric din lume

Primul pick-up electric din lume, EMC (Electric Motor Cars), realizat pe platforma Dacia Logan, adus in America de Envision Motor Co, a fost prezentat de firma Des Moines Motors, fost dealer al marcii Chrysler, potrivit publicatiei americane Des Moines Register.

Articolul in engleza la :  http://www.desmoinesregister.com/apps/pbcs.dll/article?AID=20102060335
Articolul in romana la : http://www.wall-street.ro/articol/Auto/79779/Dacia-Logan-pick-up-electric-lansat-in-America-sub-marca-EMC.html
Uau ! Ce stire ! Daca Dacia intra pe piata autoturismelor electrice inseamna ca sunt cu adevarat destepti (in sensul adevarat, nu peiorativ al cuvantului ): gandesc si pun in practica cu cativa ani inaintea concurentei , concurenta la nivel global !Japonezii de la Toyota abia acum au in preprobe modelul Etios, similar cu (daca nu chiar copiat dupa ) Logan-ul obisnuit.

Toyota Etios





Omul de afaceri sustine ca masinile electrice sunt asamblate in Romania. Astept noutati referitoare la acest subiect (fotografii ale modelului furgon si al celui break de care se vorbeste in articol ).

Pe scut sau sub scut ?

Poate ca a intrat in obisnuinta ca sa se considere interpretarea acestei expresii in felul urmator :intoarcerea "pe scut" ca un succes, iar "sub scut" ca un esec.Iata care este de fapt realitatea istorica :"pe scut veneau eroii ce-si pierdusera viata in lupta, ei erau acoperiti cu flori si purtati pe scut de colegii lor supravietuitori.
Sub scut veneau luptatorii, victoriosi sau nu, care ramaneau in viata.
De altfel dictonul era : Sa te intorci ori pe scut ori sub scut dar nu fara scut.
A te intoarce fara scut simboliza lasitatea si era sinonima cu aruncarea scutului, foarte greu, pentru a putea fugi, mai usor fiind, din calea dusmanului."
Desigur, cea mai multa cerneala tipografica (sau caractere pentru comentariile online ) s-a consumat in ultimele zile in urma  anuntului  presedintelui Basescu referitor la amplasarea scutului antiracheta american.Citez :"Pe teritoriul naţional vor fi amplasate capabilităţi terestre de interceptare ca elemente componente ale sistemului", a declarat Traian Băsescu.Preşedintele a precizat că în perioada următoare vor avea loc negocieri bilaterale pentru încheierea unor acorduri necesare, urmând ca acestea să fie ratificate de Parlamentul României. " Toate bune si frumoase dar parca ceva nu e in regula :presedintele "stie" deja ce decizie va lua Parlamentul !Parca totul s-a hotarat deja ! Parlamentul e vazut ca "obiect cu existenta efemera-(iubirea lui Basescu-aluzie la poezia lui Minulescu)", piesa de decor in cel mai bun caz.Nu consider Parlamentul perfect (Doamne fereste! ) dar parca e prea de tot !Parca e cam strans cu usa !Democratic mi se pare ca sa se spuna ca Parlamentul va lua in discutie ratificarea acordurilor.Nu sunt un adversar din start al amplasarii scutului antiracheta in Romania.Dar trebuie vazut cu ce cost ! Si daca va fi amplasat trebuie sa folosim avantajele.Caci s-a vazut ca nu e totul ca suntem membri in NATO si UE.Important e sa ne folosim de asta.Criza economica nu s-a sfiit deloc sa ne "loveasca" cu toata aceasta apartenenta.

Despre raportul IPID din 2008

Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) publicat in 2008:

"Deprofesionalizarea masiva a tarii noastre in ultimii 17 ani are la origine, printre altele, faptul ca reformele postrevolutionare s-au axat pe distrugerea industriei in loc de modernizarea ei“ se spune in Raportul IPID. „Baza tehnologica si cea de cunoastere au fost aproape desfiintate, agricultura moderna, de tip industrial, a disparut aproape complet, cedand locul obisnuitei gospodarii batranesti de subzistenta, iar calitatea si volumul serviciilor publice, de sanatate, educatie si cultura au scazut sub nivelul anilor ´70“.
Trist si adevarat..Dupa decembrie 1989 s-a ajuns, printre altele si la "aberatii" post revolutionare, ca sa le zic asa.Astfel, a aparut confuzia intre Ceausescu si tot ce s-a creat in Romania.Dintr-o data nimic nu mai era "bun":economia, care, cum-necum, asigurase plata datoriei externe devenise demodata, industria-un morman de fiare vechi, canalele (Dunare-Marea Neagra si Bucuresti-Dunare,acesta din urma nefinalizat) opere faraonice si multe alte exemple pot fi date.De fapt toate acestea fusesera realizate de catre romani, cu munca lor !  Numai un exemplu :canalul Bucuresti-Dunare nu este o dorinta faraonica a lui Ceausescu.Iata ce scrie Wikipedia:"Primele menţiuni despre intenţia de a se construi un canal între Dunăre şi Bucureşti datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitalişti francezi de a canaliza Dâmboviţa “de la Bucureşti şi chiar mai sus spre Olteniţa” şi de a înfiinţa o companie de navigaţie. Primul proiect a fost iniţiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiţă-proiect pentru o cale navigabilă Bucureşti-Olteniţa.Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureştiul în port la Dunăre. Recesiunea economică din anii ’30 a dus la abandonarea proiectului. În baza acestei legi, inginerul Dorin Pavel a făcut, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului Bucureşti-Olteniţa. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei şi construcţiei Palatului. Pe urmă a venit războiul şi proiectul nu s-a mai executat. Ultimele informaţii spun ca proiectul va fi reluat , investiţia totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestie de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanţarea statului."

Spunea cineva ca smerenia nu inseamna subestimare, ci evaluare adevarata.Opinia mea este sa vedem ce a fost bun si sa dezvoltam;sa nu ne grabim a "demola" ( din ce a mai ramas) decat daca suntem siguri ca in loc putem cladi ceva mai bun.

Prima opinie

Intr-o lume in care "a avea" tinde sa devina mai important decat "a fi" doresc ca prin acest blog sa fiu prezent cu opiniile mele si, cine doreste, sa le vada si sa le comenteze.