POEZIILE MELE

Sufletul meu

Sufletul meu e o fărâmă de cer
Sufletul meu e un pribeag porumbel
Peste munți de vise si mări de lumină,
Peste idealuri care-au fost
Și-or sa vină...
Iar eu stau în camera mea și mă rog:
"Sufletul meu ia-mă cu tine!"

Ridică-te!

Lasă-ți gândurile rele
Și privește tot in sus !
Viața-ți dă și clipe grele
Tu nu te lasa rapus!

Te ridică iar și luptă,
Daca VREI vei caștiga,
Viața asta este scurtă
Însă este viața TA !

Sunete

Plouă:
Pic,pic,pic-cad stropii de ploaie
Și-mi udă sufletul.
Și-n odaie
Ceasornicul
Iși cântă cantecul lui:
Tic-tac,tic-tac,tic-tac.
Pic tic tac,tic pic tac,tic tac pic.
Oare sufletul meu are reumatism?

Amintiri ruginii

Mergând, strivesc o frunză din copaci cazută.
Mă uit in jos și-n ea eu parcă văd iubirea mea pierdută.

M-așez pe banca unde-am stat cu tine-ntâia dată,
Dar frunze cad, mereu tot cad,acoperind-o toată.

Veneam aici noi amândoi, erai regina visurilor mele
Și păsărelele cântau căci se iubeau si ele.

La primavară vor veni din nou cu al lor glas sa ne alinte,
Pe banca noastra insă vor gasi doar frunze ruginite.

Gara cu amintiri

Gări pustii,peroane goale,
Pline doar de amintiri,
Gândul meu îl poartă-n cale
Spre trecutele iubiri.

Aud un șuier si tresar
Și-aș vrea să fie trenul care te-a răpit
Când am ramas sa cred că, iar,
Iubita mea tu ai glumit.

Vreau din nou cu-n tren sa vină,
Să o strâng din nou la piept
Și să mergem mână-n mână !
Dar degeaba o aștept...

Acum merg pe altă cale,
Din trecutele iubiri
Au ramas peroane goale
Pline doar de amintiri...

Doi ochi de fată

Te-am văzut doar într-o seară
Într-un început de mai;
Aveai în ochi doar primăvară
Și-mi părea ca mă priveai.

A fost un vis sau o părere?
Ochii ni s-au intâlnit?
A fost doar o adiere
Sau un trăznet m-a trăznit?

Fost-am eu sub mângâierea
Ochilor de catifea 
Sau la altul i-a fost vrerea
Pe-altul purta-n suflet ea?

Și-a trecut ușor ca boarea
Serilor târzii de mai
Insă n-a venit uitarea
Ochilor desprinși din rai.

Și-azi când văd o dubla  stea,
Sus pe  bolta 'nseninată
Zic c-a a fost doar vina  mea:
Mi-au placut doi ochi de fata!

Scoală mamă !

Scoală mama,te rog scoală !
Fă-ne doar acest mic dar:
Mai pune vieții o petală
Și morții i-ai o clipă iar !

O viață-ntreagă ai muncit
Ca să ne fie bine,
La toți mereu tu te-ai gândit
Și mai puțin la tine...

Mereu cu flori ne trimiteai
Să trecem pe sub masă,
Apoi la Înviere ne luai
Și ouă roșii ne dădeai acasă.

Și ne dădeai Agheasmă mare
Ca să avem credință.
Se poate Doamne să cred oare
Că viața-i cu putință ?

Cât timp cu noi ai să rămâi
Doar Dumnezeu o știe
La tine-aș sta la căpătâi
O zi sau sau chiar o mie.

Ca să mai cred nu am putere
Și  ruga-mi este seacă...
O,Doamne facă-se-a Ta vrere
Cu vrerea-Ți ne împacă !

Scoală mamă,te ridică
Din boală și din durere !
Cu-o nădejde cât de mică
Inima-mi mai vrea să spere.

Aceasta Poezie a fost scrisa in 2009 in ultimele zile de viata ale mamei mele, nu face parte din cele "rupte-n bucati".

Ninge

Fulgi de nea dansează-n zare
Și-obosiți se-aștern covor
Totu-i pată de culoare
Albul e triumfător !

Vesel vântul se avântă,
Fulgi învârte el ușor,
Pare că natura cântă
Mare vals în Alb Major !

Oda periatului pe dinți

Dacă vrei să ai mereu 

Cu sănătate ai tăi dinți
Spală-i bine căci nu-i greu,
Altfel pe tine te minți!

Dinți frumoși și sănătoși
Toată lumea vrea fuguța
Ca sa-i ai aspectuoși
Freacă-i zilnic cu periuța!

Dă cu ața,dă cu pasta
Dă în sus și dă în jos
Să nu vină iar "năpasta"-
Freza zumzăind fioros!

Și când mergi iar la doctor
(Cam așa la an e data)
Sa fii doar vizitator,
Să te laude și gata!


Calator printre cuvinte

Calator printre cuvinte
Ia aminte ce voiesti
Ce gandesti tu ia aminte
Ca sa stii cum sa vorbesti!

De va fi sa poposesti
La o slova,la un vers
Sa nu-ntarzii, nici grabesti
Cat ar fi drumul de mers.

Si prieteni si dusmani
Intalnesti in a ta cale
Prieten poti sa-l cauti ani
Dusmani sunt vorbele goale.

La sfarsit de drum ia seama
Din cuvantul ce-ai grait
Poti sa te alegi cu teama
Sau sa fii blagoslovit.


Zizi

Zizi,mata acrobata
Se intinde,se innoada,
Alearga gradina toata
Si e numai, numai soada.

De pe muchia gardului
Intr-o clipa-i sus pe casa
Si,culmea curajului,
Sare fara nici o plasa.

Usurel ea se piteste
Pentr-o prada inventata
Si-apoi brusc odat' zvacneste:
O lacusta-i vinovata.

Daca vede un catel
Parul si-l zburleste tot
Mila parca mi-e de el
Sa nu-l zgarie peste bot.

Zizi este filantroapa,
Da spectacol gratuit.
Stand pe scaunu-mi de-o schioapa
Nu ma satur din privit.


Gainile

Gainile sunt o specie distincta.
La ele e foarte pregnanta apartenenta la ginta:
Daca una alearga sa manance oarece,
Celelalte o urmeaza fara sa stie de ce.

Am vazut odata o gaina impostoare.
O surata de-a ei facuse un ou (nu prea mare)
Si gaina a inceput sa cotcodaceasca
De parca ea  pregatise o masa boiereasca.

Cocosul e falnic,ca el nu e altul
El este seful,el e berbantul
Si are o ceata de admiratoare
Toate dispuse sa-i fac-o favoare.

Tot observandu-le orice miscare
In minte imi vine o mica intrebare:
Si noi si ele mergem pe doua picioare;
Asta e oare singura asemanare?


Marea

Mare unduind de valuri
Plin ti-e adancul de mistere
Si iti tesi pe-a tale maluri
Borangicuri efemere.

Te gatesti ca o mireasa
Mire parca ti-e pamantul
Luna domnisoar'aleasa
Domnisor de-onoare vantul.

Si nu ai ca-n obiceie
Doar doi nasi de cununie
Ci de stele o puzderie
Luminand cu-a lor faclie.


Cuvinte nerostite

Vorbe pe care nu le-am spus
Cuvinte doar gandite
N-au rasarit, doar au apus,
Ramas-au vorbe nerostite.

Ce ar fi fost de eu ti-as fi vorbit?
Facut-am oare bine?
M-ai fi urat,m-ai fi iubit
Ti-ar fi pasat de mine?

In gandul meu cutreieram
Cu tine pe poteci,
Castele vechi noi vizitam
Cu turnurile reci.

In gandul meu erai domnita
La care eu veneam pe-un cal
Sa-ti aranjez in par cosita
Si-apoi sa mergem la un bal.

Si toata noaptea ca-ntr-o vraja
Sa ne rotim in pasi de vals
Si-a zorilor duioasa straja
Sa ne vesteasca-un ultim dans.

A mai ramas un vis frumos
Din vorbele ce nu s-au spus.
Azi te salut respectuos
Gandind o clipa  la apus.

La mormântul mamei mele

 Parcă ieri am presărat

 Cu țărân-a mamei față

 Și-n pământ a fost plecat

 Trupul dătător de viață.

 Dar și acum îmi amintesc

 Ca-ntr-o poză fără nume

 Brațele care primesc

 Fiul cel întors din lume.

 Și mângâierea-n părul meu

 Strângâdu-mă la piept,

 Dar dăruit de Dumnezeu,

 O mamă cum te-aștept!

  

 Căci cred cu toat-a mea putere

 Că morții vor avea viață

 Dar eu azi vreau să fie Înviere

 Azi mamă vreau să fii de față.

Gânduri de toamnă

Din strugurii ce-adun acum,

Din bolta cea de lângă casă,

S-o face vinul ce pe drum

Ajunge în Altar,pe Sfânta Masă.

Şi prin a Duhului minune

S-o face sânge de Hristos

Şi trupul Lui s-o face dintr-o pâine

Să-mpărtășească orice credincios.

Şi-o să m-apropii atunci sfios,

Curat prin Sfânta Spovedanie,

Să mă cuminec bucuros,

Spre viaţa cea de veci strădanie,

Cu Cel ce dă în dar odihnă

La osteniţi şi-mpovărați

Ce vin la El să-şi afle tihnă

C-au fost în lume supăraţi.

Vecernia

Bate toaca de vecernie
Se adună iar poporul
Să asculte-n Evanghelie
De Iisus Mântuitorul.

Şi trec călugării pe lângă ziduri
Ca umbra sfinţilor din cărţi
Cu faţa lor brăzdată-n riduri
Vii pentru Domnul,pentru lume morţi.

Oameni şcoliţi sau fără carte
Cu haine noi sau mai mizere
Bătrâni şi tineri vor să aibă parte
De-a Duhului iubită mângâiere.

E chiar în centru mănăstirea
Ca-n ochiul ocrotit de uragan
Şi-aduce fără osebire liniştirea
Pentru bogat dar şi pentru sărman.

Târziu în noapte slujba se încheie
Afară soarele-i demult apus
Ieşit-au sfinţii din mineie
Blagoslovind poporul ce s-a dus.

Muza

În noaptea asta am ca muză
Un greieraş ce s-a-ncuibat
Fără să-şi ceară nici o scuză
Când florile-am băgat pentru iernat. 

A stat se pare prichindelul
În frig într-una din fâneţe
Dar,dezmorţit, a început refrenul
Cu-avântul dat de-a sa juneţe.

Îl tot aud dinspre ferestre
Şi parc-aş fi într-un fânar
Şi-adorm pe notele măiestre
Cântate de un greieraş hoinar.

La cules

Strugurii au stat la soare
Toată vara, s-au bronzat,
Şi-ajunseră mi se pare
Că-s doar buni de adunat. 

Perle argintate-n bruma
Dimineţilor de toamnă
Oferite iar acuma
De-astă generoasă doamnă. 

Pun ciorchinii într-un coş
Să ajut viţa de vie
Să îşi dea cerceii jos
Pentru piesa ce-o să fie. 

Se modifică decorul
Vântul trage iar cortina
Şi dă ordin regizorul
Să mai scad-un pic lumina. 

Repetiţii o luna-două
Ca premiera să se vadă
Cu fundal hlamidă nouă,
Albă,groasă,de zăpadă.

Rugă pentru țara mea

Dă-ne Doamne-n fruntea ţării
Oameni buni,cu suflet mare,
Ce n-au prins gustul trădării
Şi ce ştiu a sta-n picioare.

Pentru care ţară-nseamnă
Vorbă sfântă,cu un rost
Ce la jertfă te îndeamnă
Nu la fugă dup-un post. 

Dă-le minte luminată
Ca să facă a Ta vrere
Pentru bine-n lumea toată
Şi nu doar a lor plăcere.

Şi ne dă să preţuim
Cinstea şi cu fapta bună
În lumină să trăim
Nu în ură şi minciună.

La bunici

În casa bunicilor miroase şi-acum
A ceai de tei cu miere şi lămâe,
În sobă îmi pare că nu e alt scrum
Şi-n aer e parcă aceeaşi tămâie. 

Plecat-au buneii să-şi viziteze străbunii
Şi nu s-au întors de unde-au plecat,
Lăsat-au şi merii,lăsat-au şi prunii
Pe care,cu grijă,demult, i-au săpat. 

Şi laptele proaspăt şi-acum mai miroasă
Şi viţeluşul l-aud cum dă din copite
Şi brânza e parcă la fel de untoasă
La mine în minte,la mine în minte... 

În curtea bunicilor acum creşte pirul
Viţelul e poate un bou la un jug
Eu sunt din când în când musafirul
Ce mă înfrupt din al toamnei belşug.

Secunda de poezie

Mai este timp de poezie
În lumea asta prea grăbită?
Sta-va secunda-n loc pentru a scrie
Strofa ce-ai vrut-o potrivită? 

Şi undeva pe-această lume
Va sta secunda inc-o dată
Pe cineva ales anume
Să bucure strofa-ncheiată?

Cât dragostea-ţi va fi cununa
Scrierea ta-ţi va fi fecundă
Şi două inimi bate-vor ca una
Unind secundā cu secundā.

Amintiri din adolescență

A fost odat' că îmi venea
S'alerg pe pajişti înverzite,
Vântul să-l las în urma mea
Să nu-i aud din tainele şoptite. 

Să sorb cu mult nesaţ apoi
Mireasma dintr-o floare
Şi un trifoi cu patru foi
Să-l ud cu roua de pe soare. 

În alte daţi mă întrebam
Ce o să fac în viaţă
Şi orice zi mi-o rânduiam
Ca şi avută-n faţă. 

Şi mă gândeam în sinea mea
E oare cu putinţă
Puţin copil să stau de-a pururea
Întru a mea fiinţă?

Adolescent 


Uneori îmi vine să alerg cu vântul
Pe câmpuri înflorite

Să prind din zbor

Picăturile de ploaie,
Să sar până la soare
Şi chiar mai departe,
Să-mi vad chipul

În roua dimineții

Și să plutesc cu ea

Când se ridică spre soare.
Alteori îmi rânduiesc,

Cu precizie, zilele;
Pe ore,pe minute;
Azi,mâine şi aşa mai departe.
Apoi,îmi prind capul între palme

Și mă gândesc :

"Mai sunt oare copil?" 

Mi-am uitat bagajele in tren

"Şi erau multe,mari,de preţ?"
-Întreabă călătorii cu dispreţ-
Eu tac,nu spun nimic din cele petrecute.
Iubire,ură şi câte şi mai câte
Le declar în veci pierdute;
Păstrez doar mângâierea clipelor trecute. 

Totuși poezia

Viața nu-i doar o poezie
Când copii ai de crescut,
Când verşi sudoarea pentru-a ta simbrie
Şi-n noapte termini lucrul început. 

Dar când pe faţa de copil
Un zâmbet luminează
Nu mai eşti trist şi nici umil
Şi sufletu-ţi viază. 

Căci vezi că făr-a ştii a scrie
Cu gingăşia-i inocentă
Aduce-un strop de poezie
În lumea prea efervescentă.

Şi când grăbeşti să nu întârzii
La slujba ce-ţi mănâncă timpul
Mai poţi să vezi într-un buchet de frezii
Dar dăruit iubitei de iubitul. 

Iar de în noapte inima ţi-e trează
Dar gându-ţi este spre hodină
Să ştii că Domnul te veghează
Cu blânda Lui  Lumina Lină. 

Rugăciune

Nu mai pot

Să mă rog

Doar pentru mine.

Tu mai poți să te rogi

Doar pentru tine?

Hai să ne rugăm:

Eu pentru tine,

Tu pentru mine,

Noi pentru noi,

Noi pentru ei,

Ei pentru ei,

Ei pentru  ceilalți.

Dor de frumusete

Mi-e dor de tine, Frumusete, In fiecare zi mi-e dor, In orice zi as vrea sa-ti dau binete Chiar daca stiu ca pot sa mor. Caci sufletu-mi ca ceara se topeste Cand arzi in fata lui ca focul, Dar, de se mistuie, traieste C-a fi partas luminii a avut norocul. Ma iarta si ma intelege Cand mintea spre ispita mi se pleaca Si fa ca si Ulise sa se lege De-al dragostei catarg ca sa o treaca. Si-mi iarta inima prea mica Ce-ar vrea ca tu sa fii numai a ei, Uitand ca si in alte parti mai pica Peste indragostiti cu flori de tei. Mi-e dor de tine, Frumusete, Mi-e dor si cand imi stai in fata. Ce pot sa-ti spun ca si binete? Iti multumesc caci tu ma tii in viata.

Cod deontologic

As vrea sa scriu tomuri o mie
Si sa traiesc din poezie
Dar si sa daruiesc as vrea
Strofa ce-am scris cu mana mea.

N-as vrea ca banul sa imi faca
Sa tremure al meu condei
Si-apoi constiinta sa imi zaca
Ne-afland in strofa vre-un temei

Imi pare ca nu-i munc-a scrie
Caci inspiratia mi-a soptit
Si-am pus in varf de toc o poezie
Cu scris sagalnic si grabit.

Si daca e ca sa primesc
Pentru ce-am scris remuneratie
Eu inspiratia o platesc
Caci ea m-a invatat cu gratie.

Printre brazde

Printre brazde de-arpagic Printre morcovi si salate Lucratoru-a stat un un pic Indreptandu-se de spate. Si-n fata-i parca nu-s razoare Ci vechi morminte,de demult De lucratori ce-au asudat sub soare Si viata si-au trait-o cu tumult. Cati oare ai hranit tarana Din sanul tau cel darnic? Si-oare cati ai luat de mana Ca sa le fii zabranic? Poate va fi si el odata O brazda-ntoarsa pe ogor Si va hrani-n a vremii roata Trup ostenit de muritor. Da-n veacul cel ce va sa fie Drept multumire pentru masa Ca vers de strofa o sa-nvie Ca doina lina si duioasa ................................................................................ La munca iar porneste lucratorul Pliveste pir si palamida Caci si la plante se cazneste raul Pe bine sa-l sufoce si inchida. Vremea colindelor

Colind, colind, izvor de cuvant, Aripi de ingeri ce-nmoaie taria Tasnesti din piatra de suflet pe pamant In soapta si murmur tu strigi bucuria. Prin noi te canta astazi strabunii Si noi te-om canta la nepoti Sunteti perimati-de-or zice vreunii Colindul ramane-va-n toti. Ca nu de la noi e venita puterea De sus a venit mare veste In pestera azi s-a nascut Mantuirea La noi a venit Cel ce Este. Bine-ai venit Intelepciune in prunc ! Bine-ai venit Majestate ! Cu sufletu-mi pestera la Tine m-arunc Ca sa Te nasti si la mine-n cetate. Scrisoare catre ingerul meu Unde ai fost ingerul meu? Pe ce filă de  vreme ? Fara de tine mie greu sa fiu eu Si-n lume-i mereu prea devreme. Tentat sunt pentru rating sa scriu Si lumea s-auda ce vrea In lumina de bezna nu vreau ca sa fiu Existenta mi-o vreau cum e ea. Cuvinte mari si fraze-alambicate Sa zica lumea ca-s destept ? Vreau sa traiesc in sfanta simplitate Sa simt ca am o inima in piept. De-o fi ca intr-o zi sa vie La moda poezia tabloid De azi suspin si imi spun mie Mai bine-n tainica iubire ma inchid. Printre arce Māi intrebai asa-ntr-o doara: Poate fi asemanare Intre-o dreapta bunaoara Si-o petala dintr-o floare ? Printre arce ,ecuatii, Radicali si teoreme Incap ale muzei grații Ori fiece-n a sa vreme? Intre cifre si cuvinte Doar distante,doar hotare Ca-ntre inima si minte Ca intre Pamant si Soare? Si cand incepui a scrie Ecuatii-n acolada Imi paru o poezie Fara rima prinsa-n coada Vazui hulubi rotind in stol Plutind prelung fara popas Si cercuri-cercuri in ocol Parura-mi dâre de compas. O floare-am vrut sa fac in dar Si cand sa rup a ei tulpina Tasni in sus,chiar perpendicular, Grabita si-ocupata, o albina Si-n traiectoria-i fara vina, Necunoscuta intre fractii, Se oglindira din lumina Necunoscute ecuatii.               Rosturi Ce rost mai are să ne amintim mereu C-au fost odată anii de liceu ? Ce rost mai are un suspin  Când anii au trecut și nu mai vin ? Ce rost mai are? Dați-mi voi un rost ! Caci cum se spune "nu vreau să mor prost". Au fost doar patru ani și au trecut, La unii poate e doar "timp pierdut". De ma gândesc puțin profund, Nici nu mai pot ca să m'afund În banca veche unde-am stat: Și bănci și tablă s-au schimbat... Ce rost mai are să ne întâlnim, De rele să ne amintim și să bârfim ? Să ne-amintim că ne-am certat odat' Și parcă chiar nimic nu s-a schimbat ? Să caut iarăși un local și un meniu? Cum să mă-mbrac, cum o sa fiu ? Și părul parcă e mai grizonat Și parca sunt puțin mai ingrășat... Tutun, alcool-poate nu toți voiesc Și dacă-i post cum am să dănțuiesc ? Ce-i ăla "post"? Noi nu am invățat. Poate "vegan"- e mai emancipat. Și proful ăla dacă n-a murit De ce nu vrea sa vină ? S-a'nrăit ? Și note așa de mici de ce ne-a dat ? Era să nu intrăm în bacalaureat... Eram cu toții îmbrăcați în uniformă  Și o purtam asa, de formă. O formă fără fond ar spune unii Căci ne tăiau, de-aveam, perciunii. Să punem patru ani într-un sertar Și să uităm tot ce a fost amar ! Și să-l deschidem ca pe-un scrin Cu ce a fost mai bun, fără venin. O ladă-n care zestre-am adunat Ce-a fost mai pur și mai curat. Bagaj de cunoștiințe dar apoi Să nu uitam să fim o clipă noi.   Să bem o cupa de vin vechi, Să râdem cu gura până la urechi, Și poate-o lacrimă să pice-apoi Căci unii sunt de Sus acum cu noi. Noi, liceenii de-altădat', Care acum un pic ne-am ingrășat, Ce-am fost în clasa cu un "B" în coadă S-aducem a prieteniei roadă !