POEZIILE MELE

Sufletul meu

Sufletul meu e o farama de cer
Sufletul meu e un pribeag porumbel
Peste munti de vise si mari de lumina
Peste idealuri care-au fost
Si-or sa vina...
Iar eu stau in camera mea si ma rog:
"Sufletul meu ia-ma cu tine!"

Ridica-te!

Lasa-ti gandurile rele
Si priveste tot in sus
Viata-ti da si clipe grele
Tu nu te lasa rapus!

Te ridica iar si lupta
Daca VREI vei castiga,
Viata asta este scurta
Insa este viata TA !

Sunete

Ploua:
Pic,pic,pic-cad stropii de ploaie
Si-mi uda sufletul.
Si-n odaie
Ceasornicul
Isi canta cantecul lui:
Tic-tac,tic-tac,tic-tac.
Pic tic tac,tic pic tac,tic tac pic.
 Oare sufletul meu are reumatism?

Amintiri ruginii

Mergand, strivesc o frunza din copaci cazuta.
Ma uit in jos si-n ea eu parca vad iubirea mea pierduta.

M-asez pe banca unde-am stat cu tine-ntaia data,
Dar frunze cad, mereu tot cad,acoperind-o toata.

Veneam aici noi amandoi, erai regina visurilor mele
Si pasarelele cantau caci se iubeau si ele.

La primavara vor veni din nou cu al lor glas sa ne alinte,
Pe banca noastra insa vor gasi doar frunze ruginite.

Gara cu amintiri

Gari pustii,peroane goale
Pline doar de amintiri
Gandul meu il poarta-n cale
Spre trecutele iubiri.

Aud un suier si tresar
Si-as vrea sa fie trenul care te-a rapit
Cand am ramas sa cred ca iar
Iubita mea tu ai glumit.

Vreau din nou cu-n tren sa vina
Sa o strang din nou la piept
Si sa mergem mana-n mana!
Dar degeaba o astept...

Acum merg pe alta cale
Din trecutele iubiri
Au ramas peroane goale
Pline doar de amintiri...

Doi ochi de fata

Te-am vazut doar intr-o seara
Intr-un inceput de mai
Aveai in ochi doar primavara
Si-mi parea ca ma priveai.

A fost un vis sau o parere?
Ochii ni s-au intalnit?
A fost doar o adiere
Sau un traznet m-a traznit?

Fost-am eu sub mangaierea
Ochilor de catifea
Sau la altul i-a fost vrerea
Pe-altul purta-n suflet ea?

Si-a trecut usor ca boarea
Serilor tarzii de mai
Insa n-a venit uitarea
Ochilor desprinsi din rai.

Si-azi cand vad o dubla  stea
Sus pe  bolta 'nseninată
Zic c-a a fost doar vina  mea:
Mi-au placut doi ochi de fata!

Scoala mama! 


Scoala mama,te rog scoala
Fa-ne doar acest mic dar:
Mai pune vietii o petala
Si mortii i-ai o clipa iar !

O viata-ntreaga ai muncit
Ca sa ne fie bine
La toti mereu tu te-ai gandit
Si mai putin la tine..

Mereu cu flori ne trimiteai
Sa trecem pe sub masa
Apoi la Inviere ne luai
Si oua rosii ne dadeai acasa.

Si ne dadeai Agheasma mare
Ca sa avem credinta
Se poate Doamne sa cred oare
Ca viata-i cu putinta?

Cat timp cu noi ai sa ramai
Doar Dumnezeu o stie
La tine-as sta la capatai
O zi sau sau chiar o mie.

Ca sa mai cred nu am putere
Si ruga-mi este seaca
O,Doamne faca-se-a Ta vrere
Cu vrerea-Ti ne impaca !

Scoala mama,te ridica
Din boala si din durere
Cu-o nadejde cat de mica
Inima-mi mai vrea sa spere.

Aceasta Poezie a fost scrisa in 2009 in ultimele zile de viata ale mamei mele, nu face parte din cele "rupte-n bucati".

Ninge

Fulgi de nea danseaza-n zare
Si-obositi se-astern covor
Totu-i pata de culoare
Albul e triumfator!

Vesel vantul se avanta,
Fulgi invarte el usor
Pare ca natura canta
Mare vals in Alb Major !


Oda periatului pe dinti

Daca vrei sa ai mereu 

Cu sanatate ai tai dinti
Spala-i bine caci nu-i greu
Altfel pe tine te minti!

Dinti frumosi si sanatosi
Toata lumea vrea fuguta
Dar ca sa-i pastrezi curati
Freaca-i zilnic cu periuta!

Da cu ata,da cu pasta
Da in sus si da in jos
Sa nu vina iar napasta
Freza zumzaind fioros!

Si cand mergi iar la doctor
(Cam asa la an e data)
Sa fii doar vizitator
Sa te laude si gata!


Calator printre cuvinte

Calator printre cuvinte
Ia aminte ce voiesti
Ce gandesti tu ia aminte
Ca sa stii cum sa vorbesti!

De va fi sa poposesti
La o slova,la un vers
Sa nu-ntarzii, nici grabesti
Cat ar fi drumul de mers.

Si prieteni si dusmani
Intalnesti in a ta cale
Prieten poti sa-l cauti ani
Dusmani sunt vorbele goale.

La sfarsit de drum ia seama
Din cuvantul ce-ai grait
Poti sa te alegi cu teama
Sau sa fii blagoslovit.


Zizi

Zizi,mata acrobata
Se intinde,se innoada,
Alearga gradina toata
Si e numai, numai soada.

De pe muchia gardului
Intr-o clipa-i sus pe casa
Si,culmea curajului,
Sare fara nici o plasa.

Usurel ea se piteste
Pentr-o prada inventata
Si-apoi brusc odat' zvacneste:
O lacusta-i vinovata.

Daca vede un catel
Parul si-l zburleste tot
Mila parca mi-e de el
Sa nu-l zgarie peste bot.

Zizi este filantroapa,
Da spectacol gratuit.
Stand pe scaunu-mi de-o schioapa
Nu ma satur din privit.


Gainile

Gainile sunt o specie distincta.
La ele e foarte pregnanta apartenenta la ginta:
Daca una alearga sa manance oarece,
Celelalte o urmeaza fara sa stie de ce.

Am vazut odata o gaina impostoare.
O surata de-a ei facuse un ou (nu prea mare)
Si gaina a inceput sa cotcodaceasca
De parca ea  pregatise o masa boiereasca.

Cocosul e falnic,ca el nu e altul
El este seful,el e berbantul
Si are o ceata de admiratoare
Toate dispuse sa-i fac-o favoare.

Tot observandu-le orice miscare
In minte imi vine o mica intrebare:
Si noi si ele mergem pe doua picioare;
Asta e oare singura asemanare?


Marea

Mare unduind de valuri
Plin ti-e adancul de mistere
Si iti tesi pe-a tale maluri
Borangicuri efemere.

Te gatesti ca o mireasa
Mire parca ti-e pamantul
Luna domnisoar'aleasa
Domnisor de-onoare vantul.

Si nu ai ca-n obiceie
Doar doi nasi de cununie
Ci de stele o puzderie
Luminand cu-a lor faclie.


Cuvinte nerostite

Vorbe pe care nu le-am spus
Cuvinte doar gandite
N-au rasarit, doar au apus,
Ramas-au vorbe nerostite.

Ce ar fi fost de eu ti-as fi vorbit?
Facut-am oare bine?
M-ai fi urat,m-ai fi iubit
Ti-ar fi pasat de mine?

In gandul meu cutreieram
Cu tine pe poteci,
Castele vechi noi vizitam
Cu turnurile reci.

In gandul meu erai domnita
La care eu veneam pe-un cal
Sa-ti aranjez in par cosita
Si-apoi sa mergem la un bal.

Si toata noaptea ca-ntr-o vraja
Sa ne rotim in pasi de vals
Si-a zorilor duioasa straja
Sa ne vesteasca-un ultim dans.

A mai ramas un vis frumos
Din vorbele ce nu s-au spus.
Azi te salut respectuos
Gandind o clipa  la apus.

La mormântul mamei mele

 Parcă ieri am presărat

 Cu țărân-a mamei față

 Și-n pământ a fost plecat

 Trupul dătător de viață.

 Dar și acum îmi amintesc

 Ca-ntr-o poză fără nume

 Brațele care primesc

 Fiul cel întors din lume.

 Și mângâierea-n părul meu

 Strângâdu-mă la piept,

 Dar dăruit de Dumnezeu,

 O mamă cum te-aștept!

  

 Căci cred cu toat-a mea putere

 Că morții vor avea viață

 Dar eu azi vreau să fie Înviere

 Azi mamă vreau să fii de față.

Gânduri de toamnă

Din strugurii ce-adun acum,

Din bolta cea de lângă casă,

S-o face vinul ce pe drum

Ajunge în Altar,pe Sfânta Masă.

Şi prin a Duhului minune

S-o face sânge de Hristos

Şi trupul Lui s-o face dintr-o pâine

Să-mpărtășească orice credincios.

Şi-o să m-apropii atunci sfios,

Curat prin Sfânta Spovedanie,

Să mă cuminec bucuros,

Spre viaţa cea de veci strădanie,

Cu Cel ce dă în dar odihnă

La osteniţi şi-mpovărați

Ce vin la El să-şi afle tihnă

C-au fost în lume supăraţi.

Vecernia

Bate toaca de vecernie
Se adună iar poporul
Să asculte-n Evanghelie
De Iisus Mântuitorul.

Şi trec călugării pe lângă ziduri
Ca umbra sfinţilor din cărţi
Cu faţa lor brăzdată-n riduri
Vii pentru Domnul,pentru lume morţi.

Oameni şcoliţi sau fără carte
Cu haine noi sau mai mizere
Bătrâni şi tineri vor să aibă parte
De-a Duhului iubită mângâiere.

E chiar în centru mănăstirea
Ca-n ochiul ocrotit de uragan
Şi-aduce fără osebire liniştirea
Pentru bogat dar şi pentru sărman.

Târziu în noapte slujba se încheie
Afară soarele-i demult apus
Ieşit-au sfinţii din mineie
Blagoslovind poporul ce s-a dus.

Muza

În noaptea asta am ca muză
Un greieraş ce s-a-ncuibat
Fără să-şi ceară nici o scuză
Când florile-am băgat pentru iernat. 

A stat se pare prichindelul
În frig într-una din fâneţe
Dar,dezmorţit, a început refrenul
Cu-avântul dat de-a sa juneţe.

Îl tot aud dinspre ferestre
Şi parc-aş fi într-un fânar
Şi-adorm pe notele măiestre
Cântate de un greieraş hoinar.

La cules

Strugurii au stat la soare
Toată vara, s-au bronzat,
Şi-ajunseră mi se pare
Că-s doar buni de adunat. 

Perle argintate-n bruma
Dimineţilor de toamnă
Oferite iar acuma
De-astă generoasă doamnă. 

Pun ciorchinii într-un coş
Să ajut viţa de vie
Să îşi dea cerceii jos
Pentru piesa ce-o să fie. 

Se modifică decorul
Vântul trage iar cortina
Şi dă ordin regizorul
Să mai scad-un pic lumina. 

Repetiţii o luna-două
Ca premiera să se vadă
Cu fundal hlamidă nouă,
Albă,groasă,de zăpadă.

Rugă pentru țara mea

Dă-ne Doamne-n fruntea ţării
Oameni buni,cu suflet mare,
Ce n-au prins gustul trădării
Şi ce ştiu a sta-n picioare.

Pentru care ţară-nseamnă
Vorbă sfântă,cu un rost
Ce la jertfă te îndeamnă
Nu la fugă dup-un post. 

Dă-le minte luminată
Ca să facă a Ta vrere
Pentru bine-n lumea toată
Şi nu doar a lor plăcere.

Şi ne dă să preţuim
Cinstea şi cu fapta bună
În lumină să trăim
Nu în ură şi minciună.

La bunici

În casa bunicilor miroase şi-acum
A ceai de tei cu miere şi lămâe,
În sobă îmi pare că nu e alt scrum
Şi-n aer e parcă aceeaşi tămâie. 

Plecat-au buneii să-şi viziteze străbunii
Şi nu s-au întors de unde-au plecat,
Lăsat-au şi merii,lăsat-au şi prunii
Pe care,cu grijă,demult, i-au săpat. 

Şi laptele proaspăt şi-acum mai miroasă
Şi viţeluşul l-aud cum dă din copite
Şi brânza e parcă la fel de untoasă
La mine în minte,la mine în minte... 

În curtea bunicilor acum creşte pirul
Viţelul e poate un bou la un jug
Eu sunt din când în când musafirul
Ce mă înfrupt din al toamnei belşug.

Secunda de poezie

Mai este timp de poezie
În lumea asta prea grăbită?
Sta-va secunda-n loc pentru a scrie
Strofa ce-ai vrut-o potrivită? 

Şi undeva pe-această lume
Va sta secunda inc-o dată
Pe cineva ales anume
Să bucure strofa-ncheiată?

Cât dragostea-ţi va fi cununa
Scrierea ta-ţi va fi fecundă
Şi două inimi bate-vor ca una
Unind secundā cu secundā.

Amintiri din adolescență

A fost odat' că îmi venea
S'alerg pe pajişti înverzite,
Vântul să-l las în urma mea
Să nu-i aud din tainele şoptite. 

Să sorb cu mult nesaţ apoi
Mireasma dintr-o floare
Şi un trifoi cu patru foi
Să-l ud cu roua de pe soare. 

În alte daţi mă întrebam
Ce o să fac în viaţă
Şi orice zi mi-o rânduiam
Ca şi avută-n faţă. 

Şi mă gândeam în sinea mea
E oare cu putinţă
Puţin copil să stau de-a pururea
Întru a mea fiinţă?

Adolescent 


Uneori îmi vine să alerg cu vântul
Pe câmpuri înflorite

Să prind din zbor

Picăturile de ploaie,
Să sar până la soare
Şi chiar mai departe,
Să-mi vad chipul

În roua dimineții

Și să plutesc cu ea

Când se ridică spre soare.
Alteori îmi rânduiesc,

Cu precizie, zilele;
Pe ore,pe minute;
Azi,mâine şi aşa mai departe.
Apoi,îmi prind capul între palme

Și mă gândesc :

"Mai sunt oare copil?" 

Mi-am uitat bagajele in tren

"Şi erau multe,mari,de preţ?"
-Întreabă călătorii cu dispreţ-
Eu tac,nu spun nimic din cele petrecute.
Iubire,ură şi câte şi mai câte
Le declar în veci pierdute;
Păstrez doar mângâierea clipelor trecute. 

Totuși poezia

Viața nu-i doar o poezie
Când copii ai de crescut,
Când verşi sudoarea pentru-a ta simbrie
Şi-n noapte termini lucrul început. 

Dar când pe faţa de copil
Un zâmbet luminează
Nu mai eşti trist şi nici umil
Şi sufletu-ţi viază. 

Căci vezi că făr-a ştii a scrie
Cu gingăşia-i inocentă
Aduce-un strop de poezie
În lumea prea efervescentă.

Şi când grăbeşti să nu întârzii
La slujba ce-ţi mănâncă timpul
Mai poţi să vezi într-un buchet de frezii
Dar dăruit iubitei de iubitul. 

Iar de în noapte inima ţi-e trează
Dar gându-ţi este spre hodină
Să ştii că Domnul te veghează
Cu blânda Lui  Lumina Lină. 

Rugăciune

Nu mai pot

Să mă rog

Doar pentru mine.

Tu mai poți să te rogi

Doar pentru tine?

Hai să ne rugăm:

Eu pentru tine,

Tu pentru mine,

Noi pentru noi,

Noi pentru ei,

Ei pentru ei,

Ei pentru  ceilalți.

Dor de frumusete

Mi-e dor de tine, Frumusete, In fiecare zi mi-e dor, In orice zi as vrea sa-ti dau binete Chiar daca stiu ca pot sa mor. Caci sufletu-mi ca ceara se topeste Cand arzi in fata lui ca focul, Dar, de se mistuie, traieste C-a fi partas luminii a avut norocul. Ma iarta si ma intelege Cand mintea spre ispita mi se pleaca Si fa ca si Ulise sa se lege De-al dragostei catarg ca sa o treaca. Si-mi iarta inima prea mica Ce-ar vrea ca tu sa fii numai a ei, Uitand ca si in alte parti mai pica Peste indragostiti cu flori de tei. Mi-e dor de tine, Frumusete, Mi-e dor si cand imi stai in fata. Ce pot sa-ti spun ca si binete? Iti multumesc caci tu ma tii in viata.

Cod deontologic

As vrea sa scriu tomuri o mie
Si sa traiesc din poezie
Dar si sa daruiesc as vrea
Strofa ce-am scris cu mana mea.

N-as vrea ca banul sa imi faca
Sa tremure al meu condei
Si-apoi constiinta sa imi zaca
Ne-afland in strofa vre-un temei

Imi pare ca nu-i munc-a scrie
Caci inspiratia mi-a soptit
Si-am pus in varf de toc o poezie
Cu scris sagalnic si grabit.

Si daca e ca sa primesc
Pentru ce-am scris remuneratie
Eu inspiratia o platesc
Caci ea m-a invatat cu gratie.

Printre brazde

Printre brazde de-arpagic Printre morcovi si salate Lucratoru-a stat un un pic Indreptandu-se de spate. Si-n fata-i parca nu-s razoare Ci vechi morminte,de demult De lucratori ce-au asudat sub soare Si viata si-au trait-o cu tumult. Cati oare ai hranit tarana Din sanul tau cel darnic? Si-oare cati ai luat de mana Ca sa le fii zabranic? Poate va fi si el odata O brazda-ntoarsa pe ogor Si va hrani-n a vremii roata Trup ostenit de muritor. Da-n veacul cel ce va sa fie Drept multumire pentru masa Ca vers de strofa o sa-nvie Ca doina lina si duioasa ................................................................................ La munca iar porneste lucratorul Pliveste pir si palamida Caci si la plante se cazneste raul Pe bine sa-l sufoce si inchida. Vremea colindelor

Colind, colind, izvor de cuvant, Aripi de ingeri ce-nmoaie taria Tasnesti din piatra de suflet pe pamant In soapta si murmur tu strigi bucuria. Prin noi te canta astazi strabunii Si noi te-om canta la nepoti Sunteti perimati-de-or zice vreunii Colindul ramane-va-n toti. Ca nu de la noi e venita puterea De sus a venit mare veste In pestera azi s-a nascut Mantuirea La noi a venit Cel ce Este. Bine-ai venit Intelepciune in prunc ! Bine-ai venit Majestate ! Cu sufletu-mi pestera la Tine m-arunc Ca sa Te nasti si la mine-n cetate. Scrisoare catre ingerul meu Unde ai fost ingerul meu? Pe ce filă de  vreme ? Fara de tine mie greu sa fiu eu Si-n lume-i mereu prea devreme. Tentat sunt pentru rating sa scriu Si lumea s-auda ce vrea In lumina de bezna nu vreau ca sa fiu Existenta mi-o vreau cum e ea. Cuvinte mari si fraze-alambicate Sa zica lumea ca-s destept ? Vreau sa traiesc in sfanta simplitate Sa simt ca am o inima in piept. De-o fi ca intr-o zi sa vie La moda poezia tabloid De azi suspin si imi spun mie Mai bine-n tainica iubire ma inchid. Printre arce Māi intrebai asa-ntr-o doara: Poate fi asemanare Intre-o dreapta bunaoara Si-o petala dintr-o floare ? Printre arce ,ecuatii, Radicali si teoreme Incap ale muzei grații Ori fiece-n a sa vreme? Intre cifre si cuvinte Doar distante,doar hotare Ca-ntre inima si minte Ca intre Pamant si Soare? Si cand incepui a scrie Ecuatii-n acolada Imi paru o poezie Fara rima prinsa-n coada Vazui hulubi rotind in stol Plutind prelung fara popas Si cercuri-cercuri in ocol Parura-mi dâre de compas. O floare-am vrut sa fac in dar Si cand sa rup a ei tulpina Tasni in sus,chiar perpendicular, Grabita si-ocupata, o albina Si-n traiectoria-i fara vina, Necunoscuta intre fractii, Se oglindira din lumina Necunoscute ecuatii.