Povestiri din tren

Cred ca s-ar putea scrie carti intregi numai cu ce povesteste lumea in tren.Am facut patru ani naveta, cand eram in liceu, si multe am mai auzit, desi lumea se ferea sa vorbeasca orice ( era inainte de '89).Desigur, tipul trenului (personal,accelerat, rapid, etc ) isi pune amprenta si asupra stilului literar folosit de calatori.Astfel, in personal povestile sunt mai neaose, mai populare, pe cand in accelerate si celelalte stilul academic are mai multe sanse.Dar si invers se intampla:stilul literar folosit de calatori isi poate pune amprenta ( la propriu )asupra trenului si chiar a vitezei sale de deplasare !Astfel, daca un calator adopta un limbaj cu trimiteri mai multe la origini sau la alte organe, riscul de canapele jupuite, sau pereti scorojiti creste direct proportional cu densitatea acestor expresii si debitul verbal, iar riscul de a trage semnalul de alarma doar pentru a cobori la "punct fix" deasemenea !Chiar daca sarbatorle de iarna s-au incheiat demult, in personal ele par ca se prelungesc tot anul dar intr-un fel putin distorsionat :de sarbatori finii vin pe la nasi,eventual ii si colinda, dar in personal "nasul" vine pe la "fini" ( si are o multime ) si nici nu mai trebuie sa cante nimic, caci acestia il si "omenesc" cu ceva maruntis.La un moment dat parca, cu biletul meu dus-intors,ma simteam stingher in aceasta lume cu atat de multe "legaturi duhovnicesti".La un moment dat a intrat in compartiment un grup din care un baiat trecut prin viata se distingea prin dexteritatea cu care putea vorbi si manca seminte in acelasi timp.Precizia aruncarii la cosul de gunoi era insa dezastruoasa.Mai exact zero.Cu un gest discret am ridicat capacul la micul cos de gunoi, doar, doar o observa.Cred ca a observat dar, desi nu parea sa aibe defecte de vedere, precizia a ramas tot nula.Desigur insa, tipul a reusit sa iasa in evidenta .Halal evidenta !Am mai aflat povestea adevarata a unui om care, in armata, cu multi ani in urma, fusese lovit cu copita de calul pe care voia sa-l inhame la sareta cu care cara paine.Il lasase aproape paralizat,cu urmele copitei pe trup pentru tot restul vietii.Calul avusese un sfarsit tragic:ceva timp dupa aceasta intamplare a fost curentat de un fir de tensiune cazut.Adica mai dupa normele UE de azi fusese asomat, e drept fara intentie.Intr-o gara, pe o linie moarta, era garat un vagon de tren ce fusese incendiat, pesemne de la un scurtcircuit.Norocul a fost ca era ultimul si a putut fi detasat de celelalte vagoane.In ce chip fusese distrus! Nu mai avea nici geamuri ( se topisera de la caldura ) si era curbat la mijloc intocmai ca si calul de mai devreme.Pe campuri cate un iepure, speriat de fiara de otel, se lupta fugind prin zapada;intr-un palc de copaci am vazut pentru cateva clipe si un grup de caprioare.Cu imaginea acestora vreau sa raman in minte.