luni, 1 februarie 2010

Despre raportul IPID din 2008

Raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) publicat in 2008:

"Deprofesionalizarea masiva a tarii noastre in ultimii 17 ani are la origine, printre altele, faptul ca reformele postrevolutionare s-au axat pe distrugerea industriei in loc de modernizarea ei“ se spune in Raportul IPID. „Baza tehnologica si cea de cunoastere au fost aproape desfiintate, agricultura moderna, de tip industrial, a disparut aproape complet, cedand locul obisnuitei gospodarii batranesti de subzistenta, iar calitatea si volumul serviciilor publice, de sanatate, educatie si cultura au scazut sub nivelul anilor ´70“.
Trist si adevarat..Dupa decembrie 1989 s-a ajuns, printre altele si la "aberatii" post revolutionare, ca sa le zic asa.Astfel, a aparut confuzia intre Ceausescu si tot ce s-a creat in Romania.Dintr-o data nimic nu mai era "bun":economia, care, cum-necum, asigurase plata datoriei externe devenise demodata, industria-un morman de fiare vechi, canalele (Dunare-Marea Neagra si Bucuresti-Dunare,acesta din urma nefinalizat) opere faraonice si multe alte exemple pot fi date.De fapt toate acestea fusesera realizate de catre romani, cu munca lor !  Numai un exemplu :canalul Bucuresti-Dunare nu este o dorinta faraonica a lui Ceausescu.Iata ce scrie Wikipedia:"Primele menţiuni despre intenţia de a se construi un canal între Dunăre şi Bucureşti datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitalişti francezi de a canaliza Dâmboviţa “de la Bucureşti şi chiar mai sus spre Olteniţa” şi de a înfiinţa o companie de navigaţie. Primul proiect a fost iniţiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiţă-proiect pentru o cale navigabilă Bucureşti-Olteniţa.Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureştiul în port la Dunăre. Recesiunea economică din anii ’30 a dus la abandonarea proiectului. În baza acestei legi, inginerul Dorin Pavel a făcut, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului Bucureşti-Olteniţa. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei şi construcţiei Palatului. Pe urmă a venit războiul şi proiectul nu s-a mai executat. Ultimele informaţii spun ca proiectul va fi reluat , investiţia totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestie de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanţarea statului."

Spunea cineva ca smerenia nu inseamna subestimare, ci evaluare adevarata.Opinia mea este sa vedem ce a fost bun si sa dezvoltam;sa nu ne grabim a "demola" ( din ce a mai ramas) decat daca suntem siguri ca in loc putem cladi ceva mai bun.

Un comentariu:

  1. Hmmm, ma bucur ca nu (mai) sunt singurul care spune asta raspicat pe blog.
    S-a distrus totul pentru a putea fi manipulati, ni s-au distrus niste repere tocmai pentru a ni se inocula noi repere, reperele lor.
    Nu mai exista patriotism, e inlocuit de distractie. Nu mai exista onoare, e inlocuita cu alergarea pentru a face bani. Si asa mai departe.
    Putini sunt care au luciditatea sa judece ceea ce a fost dand la o parte patima inoculata subconstientele noastre de canale media retarde. Cei mai multi judeca asa cum au fost invatati ca trebuie sa judece un eveniment istoric, nu cu ceea ce e drept si corect.

    RăspundețiȘtergere