Istoria unui acatist;comentarii

Daca va uitati in partea din stanga jos a paginii de pornire a blogului, veti vedea o pagina numita "Acatistul Sfantului si dreptului Iosif".Eu sunt "parintele" acestui acatist.A fost scris in anul 2000, cu binecuvantarea si corecturile actualului PS Varsanufie Prahoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor.Atunci Preasfintia Sa era staretul manastirii Radu-Voda. De asemenea a fost scris cu binecuvantarea parintelui Adrian Fageteanu, in acea vreme la Manastirea Sfantul Antim.Am avut multa vreme in minte rugaciunea "da-mi Doamne in aceasta zi ca ocrotitor pe dreptul Iosif", rugaciune inspirata din cartea "Razboiul nevazut", a sfantului Nicodim Aghioritul.Apoi mi-a venit in minte textul primului condac, cu care am umblat multe zile in gand.Aveam si am o sincera evlavie catre Dreptul Iosif, pe care il consider un ajutor de mult folos in viata aceasta plina de ispite si nevoi.Desi sunt inginer am lucrat o vreme ,cand ramasesem fara slujba, intr-un atelier da tamplarie.Imi era de mare folos Dreptul Iosif.Patronul era foarte priceput si credincios, lucrase si in Israel si facea, printe altele, si troite sau scaune patriarhale.Imi aduc aminte ca salariul era destul de mic ba chiar zicea ca noi (lucratorii ) ar trebui sa-l platim ca ne invata meserie.Intr-un fel avea dreptate, caci cu ce am invatat acolo si cu ajutorul Dreptului Iosif mi-am facut singur aproape toata mobila din casa.Ca sa ma laud putin, tot pentru Dreptul Iosif, am facut si pentru altii (printre care trei mese pliante, dintre care una "promotie" pentru un preot si un pat suprapus -cu bani dintr-o sponsorizare- pentru o familie cu multi copii).Dar sa revin la acatist.Desi mi s-a parut si mie o indrazneala ca eu, ca mirean, sa scriu un acatist, am inceput sa scriu cateva pagini, manat de evlavia pe care o aveam la Dreptul Iosif si de faptul ca nu gasisem un acatist ortodox referitor la acest subiect.Se stie ca Sfantul si Dreptul Iosif e la mare evlavie printre catolici in special.La noi, parca pentru a fi feriti de imaginea unei apropieri de catolici e mai putin popularizat ( ca sa zic asa) spun eu pe nedrept, dat fiind ajutorul foarte mare pe care poate sa-l dea, datorita trecerii pe care o are la Domnul Hristos.Sa revin din nou la acatist (scuze pentru paranteze).Lucram la atelierul de icoane al ASCOR ( al carui presedinte am fost in 1991-1992-al doilea presedinte), cu atelierul vecin cu al staretului manastirii Radu-Voda.Mi-am luat inima in dinti si i-am prezentat manuscrisele de pana atunci (incepusem cu condacul intai si rugaciunea de sfarsit ).Spre bucuria mea am fost incurajat!Apoi am indraznit sa-i cer si binecuvantare si m-a trimis la un parinte la Manastirea Cernica (ce scrisese multe acatiste acceptate de Biserica) pentru sfaturi.Asa au mai aparut cateva icoase si condace.Ca sa nu scriu prostii am inceput sa citesc din ce au scris Sfintii despre Dreptul Iosif si multe parti din acatist sunt de fapt ziceri ale unor sfinti( in special Sfantul Ioan Gura de Aur, dar si Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Nicodim Aghioriul).Apoi i-am cerut binecuvantare si duhovnicului meu de atunci (parintele Adrian Fageteanu de la manastirea Sfantul Antim ).Cand ma lasa inspiratia ma rugam Paraclisul Maicii Domnului.Acum cateva lamuriri:in icosul al doilea, la al 11-lea "Bucura-te", initial am scris "Bucura-te, parinte dupa trup al lui Hristos".Aceasta nu ca dreptul Iosif ar fi fost parintele lui Hristos din pofta trupeasca ci pentru ca face parte din genealogia Mantuitorului prezentata la inceputul evangheliei dupa Matei.Dealtfel, Duminica dinaintea Nasterii Domnului se cheama "a Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului".Lucrul mi s-a parut destul de clar, mai ales ca in alta parte (icosul al 7-lea ) scrie "Bucură-te, că nu te-ai atins nici măcar în gând de floarea fecioriei ei".Totusi, pentru a nu crea neintelegeri, am schimbat in "Bucură-te, ca evanghelistul te-a socotit intre Sfintii Parinti dupa trup ai lui Hristos".A doua modificare este in textul rugaciunii de sfarsit.Acolo, in loc de "Dumnezeu iubeste atât de mult pe ceilalti Sfinti, căci au fost supusi si cu respect fată de El" am pus "Dumnezeu iubeste atât de mult pe ceilalti Sfinti, căci au fost supusi si cuviinciosi fată de El".Termenul "respect" era din traducerea romaneasca a cartii "Razboiul nevazut".Nici mie nu mi s-a parut ca suna prea ortodox dar nu aveam alt termen in minte.Abia peste cativa ani mi-a venit inspiratia pentru termenul potrivit.Cu aceste modificari, textul de fata poate fi considerat o a doua editie a acatistului. Textul este liber pentru a fi publicat,il consider un dar modest oferit Bisericii.Dealtfel a si fost publicat,chiar eu cumparand o carticica cu el.Multumesc inca odata lui Dumnezeu si oamenilor prin care El a lucrat si care m-au ajutat sub orice forma, stiut sau nestiut.