Bucuria de a fi roman

Aceasta postare voiam sa o fac de Ziua Nationala , pe 1 Decembrie, dar m-am luat cu alte lucruri si am amanat.Tot aud pe diverse canale media,ca un fel de atitudine la care ar fi bine sa participam cu totii, de "mandria de a fi roman".Atat s-a propagat aceasta notiune incat am auzit si preoti folosind-o.Ori stau si ma intreb:ni se tot vorbeste in biserica de virtutea smereniei,de pacatul primordial al mandriei, ce a dus la caderea primilor ingeri.Si atunci de ce sa ne dorim sa fim mandri?! Si inca asa in grup, ca neam! Desigur, limba are multe nuante si poate ca aceasta mandrie e vazuta ca o " lauda a cetatenilor cinstiti cu fapta" dupa cum se zice in acatistul sfantului Mina, insa din pacate multi nu o percep asa ci ca pe o umflare in pene ca noi suntem mai cu mot,ca suntem mai smecheri.Mandria are totusi in ea caderea si mi se pare cam periculos sa te expui la asa un pericol.Eu personal as vrea sa fim demni,bucurosi,fericiti,multumiti ca suntem romani.