Cimitirul vesel

De Inviere am fost la tara.Sarbatoarea Pastelui  (Pastilor) depinde in primul rand de fiecare dintre noi, de cum o simte fiecare si mai apoi de locul unde o sarbatorim ( la ce biserica) .Pastele la tara, in locurile natale, poate avea insa o semnificatie deosebita, dat fiind amintirile copilariei si apropierea celor dragi, prezenti sau trecuti la Domnul.Este un obicei ca, dupa ce se ia Lumina, fiecare sa mearga cu aceasta la cimitir si apoi acasa.Unii merg direct acasa, altii mai stau la Sfanta Liturghie.Tatal meu (ceva mai in varsta si cu o vedere ceva mai slabita) ne-a povestit cum a plecat de la biserica la cimitir si, pe intunericul luminat doar de lumanari a urmat cativa calatori din fata sa pana cand, crezand ca a ajuns la cimitir, a fost oprit cu cuvintele "Dumneata ce cauti aici ? Aici nu e cimitir, aici locuim noi !" -urmase grupul de oameni oameni pana ce acesta ajunsese acasa.Hristos a inviat ! Cred ca daca am spune aceasta cu credinta, nu formal, Dumnezeu ar scula mortii pentru credinta noastra.Bine ar fi sa inviem si noi in Hristos, spre fapte bune si bunatate si sa nu mai trezim  patimile si rautatile.

O noua pagina

Astazi incep o noua pagina, "Caietele mele", bazata pe ce s-a adunat in cateva caiete cu schite si incercari, pentru ca acele caiete se pot pierde sau deteriora.Pagina poate fi vizualizata tot in stanga jos.

Scrisoare catre mama

   De curand am citit o carte a unui parinte, Paisie, care spune ca o despartire de cineva drag poate fi privita ca o plecare a aceluia intr-o tara straina, pentru o perioada.
   Astazi era ziua ta,ziua nasterii tale;intre timp s-a schimbat,a devenit 13 mai, ziua trecerii la Domnul.Nu stiu exact cum sta treaba dincolo, daca Domnul iti da voie sa citesti aceste randuri, poate ca sunt cam triste si sper ca tie ti s-au iertat toate ce "ca un om ai gresit" si esti acolo "unde nu este nici intristare nici suspin"In fiecare an iti trimiteam o scrisoare, in care te felicitam uneori poate mai formal decat mi-as fi dorit, alteori, mai inspirat, incropeam vreo cateva versuri stiind ca, citindu-le, sigur ma laudai dupa....Cand eram mai mic iti aduceam toporasi.Era un loc in drumul de la venirea catre scoala unde gaseam multi.Ce frumos miroseau toporasii...Si ghioceii din curtea bunicii din care luam "ca sa trec pe sub masa".Nu cred ca e o simpla coincidenta ca anul acesta fosta ta zi de nastere e in Vinerea Mare.In 1991 a venit in Romania un fragment din Sfanta Cruce a Mantuitorului ( cel mai mare) de la Manastirea Xiropotamu.Am de atunci o sticla cu apa sfintita cu acest fragment.Pe 13 mai anul trecut, dupa sase luni de perfuzii,cand am venit in vizita la salon,infirmiera de serviciu a spus ca nu mai au unde sa aplice perfuziile.Eu incercam sa ma agat de sectiunea de fir de care mai atarnau sperantele...venisem cu un nou medicament si singura modalitate de a-l administra era cu seringa fara ac, pe gura.Si mai venisem cu sticlute cu ulei de la Sfantul Maslu.Fara exagerare, erau cam zece;si cu lumanari care se aprinsesera de la Sfantul Mormant de la Sfanta Lumina.I-am dat cu siringa si apa sfintita cu Sfanta Cruce.Cred Doamne, ca Tu, pe Cruce, ai simtit si durerea mamei mele si a mea.Cred ca o vei invia pe mama, pentru ca Tu ai inviat si Tu esti in mama,prin Sfanta Impartasanie, prin untdelemnul sfintit,prin apa sfintita, prin Agheasma Mare si nu numai.Nu stiu cand, dar e doar o problema de timp.La Tine totul e posibil.Am si acum cateva versuri:"Mi-e dor de tine mama,Mi-e tare dor de tine,Si-abia acum iau seama,Si tare greu imi vine".Si totusi :"Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine".As putea zice ca esti egoist Doamne.Dar chiar esti egoist ! Dar esti singurul care are dreptul sa fie egoist;pentru ca Tu esti egoist in felul Tau.Si egoismul Tau nu e ca egoismul nostru.Tu esti Iubirea si Sursa ei si ne scoti din ale noaste, si din iubirea noastra finita si ne conectezi la iubirea Ta infinita, ca apoi sa avem ce sa daruim.E Vinerea Mare.