Cand eram in liceu si chiar mai inainte ma apucasem sa scriu, (ca vorba aceea tot romanul s-a nascut poet),poezii.Le tineam intr-o cutie de lemn,care fusese candva o camera foto experimentala.Ii spuneam unui prieten ca atunci cand o sa ajung la 50 o sa le public.Pe la douazeci si ceva nu stiu ce mi-a venit pe mine,ca ma consideram prea romantic,prea sensibil intr-o lume care cerea sa fii puternic si luptator si in care sensibilitatea e o slabiciune, daca nu un pacat , nu stiu ce mi-a venit spuneam si le-am rupt si auncat...Apoi am mai vrut sa le mai iau inapoi dar ia-le daca mai poti...Totusi cateva mi-au ramas in minte si in memorie.Peste multi ani am mai trait sentimentul acesta de a rupe o poezie pe care am scris-o dar nu am vrut sa-mi para din nou rau si am dat-o duhovnicului de atunci.De prin clasa a II-a mai am si acum intr-un caiet o poezie despre patrie,cu vadite influente ale "iepocii de aur".Si totusi pe aceasta (80 la suta execrabila-zic azi) nu am aruncat-o...Iata deci ce mai tin minte,cu usoare adaugiri de astazi,asa cum,la restaurarea unei cladiri vechi,pe langa caramizile originale se mai pun, cu ciment,completari.Poate astazi unele imi plac mai putin decat atunci, in privinta prezentei sau nu a talentului nu comentez desi cateodata ma intreb daca nu sunt doar exercitii de versificatie (cele in versuri) si daca nu cumva imaginea despre calitatea actului artistic depinde si de gusturile consumatorului,fiind deci supusa unei relativitati din punct de vedere al obiectivitatii.Poeziile sunt pe o pagina dedicata,cu linkul in stanga jos.
Acum 9 ani
